de Dumitru Buțoi – Filiala Mihai Eminescu Timiș a UZPR
O carte scrisă cu pasiune și devoțiune, ca un remember sentimental, despre o lume pentru care fascinația câmpiei împodobită cu sonde a fost și va rămâne ca o pecete de iubire pe eternitatea unui timp de încercări și speranțe. Un timp care iată a trecut ca o nălucă peste trupurile noastre de vrednici ostași învingători ai nopților adâncului, pentru ca din palmele noastre să răsară lumina pentru țară.
O țară care trăiește astăzi din amintiri și realitatea bolnavă care ne cotropește de-atâta nepăsare, indolență și incompetență. Și totuși e bine, lumea aurului negru încă se mai mișcă.
Oameni și amintiri a fost lansată în premieră la Căminul Cultural din Suplacu de Barcău, jud. Bihor, pe când autorul încetase activitatea, a fost o adevărată sărbătoare, a fost prezentată și la Timișoara într-un cerc restrâns de petroliști.
Cu prilejul sărbătoririi în zona petrolieră – Stația de Degazolinare Calacea, repectiv Stațiunea Băile Calacea – ,,Ziua Limbii Române”, printre alte cărți și reviste print ce vor fi prezentate, se numără și ,,Oameni și Amintiri”, în cuprinsul căreia se regăsesc și petroliști din zona Satchinez, Calacea, Hodoni, Bărăteaz, Biled, Șandra, Uihei, oameni deosebiți cu care am lucrat zeci de ani în imensitatea Câmpiei Banatului. Un capitol special îl constituie Serviciul Privat pentru Situații de Urgență, coordonator Cornel Podobea, acum al Expert Petroleum Timișoara, pompieri din SPSU Pecica – Arad și SPSU Suplacu de Barcău – BIhor. Sper să fie o (re)întânire cu adevărat specifică oamenilor aurului negru, care să ne unească și mai mult în conștiința noastră că prin faptele de muncă și uneori eroism, am semănat, pe unde am trecut, columne de lumină pe care se sprijină și azi orizontul unei lumi fără egal.
Mesagerii Lumii
Orcâtă noapte ar fi peste câmpie
Petrolistul fulgeră văzduhul efemer
Cu ochii-nrourați și trupul ca o făclie
Însemn că în adâncuri izvoarele nu pier.
Petrolistul e în toate, lumina binefăcătoare
Ce-nobilează oameni și casa de pe deal
În ochii lui vezi măreția răsăritului de soare
Și cutezanța de a rămâne-n totdeauna vertical.
De aceea azi îți scriu cu litere de foc
Lumina din poemul acesta plămădită din viscole și ploi
Să te călăuzească-n viață cu noroc
Și să fie mai multă iubire între tine și noi!
(D.B.)
