de Gheorghe Ţunea-Pârvovanu – Filiala Mihai Eminescu Timiș a UZPR
Sâmbătă, 22 august 2026, a avut loc la Pârvova sfințirea plăcii comemorative, dedicată profesorului și directorului Iacob Trăilescu, deoarece s-au împlinit 30 de ani de la moartea sa cea trupească. Totodată, au mai fost pomeniți, atât bunicul domnului Trăilescu, Iacob Berzanescu, cât și tatăl dumnealui, Alexandru Trăilescu. La această acțiunea au participat oameni de cultură, familia domnului Iacob Trăilescu, cât și locuitori ai satului Pârvova. La sfârșitul acestei sărbători, doamna Trăilescu a pregătit o agapă creștinească, întru amintirea soțului ei.
Mulțumesc familiei Trăilescu pentru colaborare și susținere, cât și locuitorilor pentru participare la această acțiune culturală.
Redau mai jos cuvântarea rostită la acest eveniment:
Sfinția voastră, onorată familie și dragi consăteni !
Ne-am adunat astăzi pentru a aduce un pios omagiu celor care au fost luminătorii pârvovenilor, zeci de ani au șlefuit generații și generații de elevi, care la rândul lor au ajuns oameni de seama pentru țara noastră. După cum se cunoaște la Pârvova prima menţiune despre existenţa unei şcoli o avem din anul 1794, atunci îl găsim ca învăţător pe subofiţerul preot Ilia Călţun, din Cornea. În anul 1835 se aprobă de către conducerea militară construirea unei şcoli în Pârvova, din material solid, iar școala actuală a fost construită în anul 1974, sub directa supraveghere a directorului Iacob Trăilescu.
Învăţătorul Iacob Berzanescu a venit din localitatea Teregova ca ginere în casa lui Matei Teleagă, aici s-a căsătorit cu Sabina Teleagă ( 1890-1966), în anul 1907, împreună au avut 4 copii: Margareta (1910-1996), Andrei (1912-1987), Matei (1916-1999) şi Irina ( 1908-1979). Om autoritar şi bun pedagog, el a studiat pedagogia la Budapesta şi a fost învăţător în satul Pârvova vreme de 40 de ani, până în jurul anului 1938 când s-a pensionat. Mâinile sale au şlefuit generaţii întregi de elevi, viitorii intelectuali de mai târziu ai satului. De la Iacob Berzanescu începe epopeea celor trei generaţii de învăţători şi profesori.
Datorită personalității sale, dascălul Iacob Berzanescu, a intervenit pentru aplanarea unui conflict ce se iscase între soldații pârvoveni întorși de pe front şi cei doi reprezentanţi ai asupritorilor, notarul Bela Bogoly și afaceristul Zaharia Miulescu Grecu, deși se afla în concediu medical datorită rănilor de pe frontul italian. Mai apoi a inițiat un Consiliu Naţional din foştii luptători pentru îndreptarea tuturor fărădelegilor săvârşite de cei doi, notar şi negustor.
La Pârvova în data de 26 octombrie 1925 a avut loc înființarea Cercul cultural Astra, unde este ales ca preşedinte directorul Iacob Berzanescu, iar secretar învăţătorul Ilie Drăghiciu, ambii din Pârvova. La serviciul divin ce s-a celebrat cu această ocazie de către preotul paroh Eugeniu Călţun, au mai participat învăţătorul din Lăpuşnicel Petru Şandru; Gheorghe Matei, învăţător în Borlovenii Noi; Iosif Pincova, învăţător la Şumiţa; Dimitrie Valuşescu, învăţător în Putna şi învăţătoarea din Prigor, Sofia Zarva. Răspunsurile la liturghie le-a dat corul şcolar din Pârvova, sub conducerea învăţătorilor locali.
Dascălul și învățătorul Iacob Berzanescu se săvâșește în Domnul la anul 1956.
După pensionarea lui Berzanescu Iacob, în anul 1938, treburile şcolii din Pârvova cât şi problemele satului sunt preluate de ginerele acestuia Alexandru Trăilescu. Dânsul s-a născut la 4 septembrie 1912 în localitatea Cireșu, județul Mehedinți. A fost absolvent al Școlii Normale de 7 clase din Caransebeș, între anii 1929 – 1934, apoi a fost încorporat în cadrul Regimentului 94 Infanterie Orșova până în anul 1935, iar în anul următor a urmat Școala de Ofițeri în Rezervă. A profesat o perioadă de timp la școlile din Bața, Gărâna (1936-1937), Mănăștur (1937-1938), Pârvova (1938-1939). A urmat o perioadă grea din viața dânsului, deoarece în anul 1939 a fost concentrat la Orșova până în anul 1942 când a fost trimis pe fronturile din Crimeea și Moldova, mai apoi în Ardeal până în luna octombrie 1944. Pe timpul războiului a fost operat de două ori, pentru că a fost rănit pe front. După cercetarea Autobiografiei dânsului, rezultă că până în anul 1953 nu a mai profesat la catedră, atunci când a fost numit la școala din Călinești și mai apoi la Lăpușnicel, iar din 1956 la școala din Pârvova până în anul 1959 când a ieșit la pensie. În plan profesional a fost decorat cu medalia ,, Coroana României ” și a primit diploma ,, Pentru pregătirea celui de-al IV-lea festival mondial al tineretului”, precum și diploma ,, Cercul Arlus. 1952”. Decedează în anul 1975, în satul Pârvova.
A fost căsătorit cu doamna Irina, fiica lui Iacob Berzanescu, împreună au avut 4 copii: Maria, Traian, Iacob şi Mircea. Foştii săi elevi vorbesc despre învăţătorul lor la superlativ, descriindu-l ca fiind un om frumos la trup şi de o bunătate desăvârşită. Despre el vorbeşte Petru Ţunea-Stoicu: Erau zile când noi aştia mai săraci nu mergeam la şcoală deoarece nu aveam ţoale şi mâncare, atunci directorul Trăilescu ne dădea bani ca să venim la şcoală, mai ales ţiganilor care nu aveau cu ce a se întreține”.
Profesorul și directorul Iacob TiberiuTrăilescu – vrednic urmaş al familiei Berzanescu, dânsul a fost ultimul reprezentant de seamă al acestei familii, în domeniul dăscăliei. S-a născut în satul Pârvova la 15 mai 1947, din părinţii Alexandru şi Irina. Efectuează şcoala primară la şcoala din sat, apoi liceul la Bozovici, iar cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport le urmează la Timişoara. După terminarea studiilor fost numit profesor şi mai apoi director al şcolilor din Pârvova şi Iablaniţa, activând în domeniul educaţiei peste 20 de ani, mai exact între anii 1972 – 1996. A decedat la data de 21 august 1996 în localitatea Pârvova. Tot dânsul este ,,ctitorul” principal al școlii din sat, dar și al ridicării unui monument în avlia bisericii ortodoxe din Pârvova, dedicat eroilor celor două războaie mondiale, împreună cu preotul satului, Ion Valușescu.
A fost căsătorit cu doamna Elena Trăilescu, profesoară o perioadă la şcoala din sat, iar din această căsătorie au rezultat doi copii, Adriana şi Florin.
Am dorit să prezint în aceste rânduri istoria scurtă a acestei familii, deoarece membrii acesteia au fost persoane formatoare, învăţători şi profesori dedicaţi, care au şlefuit generaţii întregi de elevi, ulterior aceştia au devenit persoane importante în arealul Banatului. Această familie, alături de familiile Topliceanu şi Miulescu au ridicat nivelul socio-cultural al pârvovenilor, scoţându-i din gaura de urs unde s-au aşezat de frica necredincioşilor turci şi le-a redat demnitatea de persoane sfinţite de însuşi mâna lui Dumnezeu.
Vie să le fie amintirea acestor luminători !