de conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
Parodie la adresa: 1) unor mentalități și a modului dezastruos în care sunt aplicate principiile echității fiscale, economice și sociale; 2) a unei concepții strâmbe despre muncă și viață, în care „greierele mănâncă pâinea leneviei”, iar furnica, model de hărnicie și de înțelepciune, își câștigă hrana cu trudă, dar este jefuită și adusă în pragul sărăciei tocmai pentru că a muncit.
Cuprins
1. Greierele și furnica în versiunea AMERICANĂ
2. Greierele și furnica în versiunea ROMÂNEASCĂ
3. Morala
4. Povestea „Leneșul și pâinea leneviei”
5. Citate despre lene
6. Citate despre lăcomie și hoție
7. Furnica și albina, modele biblice de hărnicie și de înțelepciune
8. Surse
1. Greierele și furnica în versiunea AMERICANĂ
Furnica muncește din greu toată vara, în arșiță.
Își clădește casă și pregătește provizii pentru iarnă.
Greierele o socotește pe furnică proastă; el râde, cântă, dansează și petrece.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură și mănâncă bine.
Greierele, tremurând de frig, fără hrană și fără adăpost, moare uitat de toți: nimănui nu-i pasă de el.
2. Greierele și furnica în versiunea ROMÂNEASCĂ
Furnica muncește din greu toată vara, în arșiță.
Își clădește casă și pregătește provizii pentru iarnă.
Greierele o socotește pe furnică proastă; el râde, cântă, dansează și petrece.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură și mănâncă bine.
Greierele, flămând, fără adăpost și tremurând de frig, ajuns în pragul morții de foame, dă interviuri și ține conferințe de presă în care strigă în gura mare: „De ce are furnica dreptul să stea la căldură și să mănânce bine, în timp ce alții, ca el, n-au nici casă, nici ce mânca, îndură frigul și vor muri?”
Televiziunile, inclusiv cele publice (de stat, plătite de furnici), realizează emisiuni în direct care arată ce greu o duce greierele și difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură, într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii.
În mass-media apar dezbateri, interviuri și luări de poziție, iar Guvernul și Parlamentul sunt întrebate, răspicat și agresiv:
1) de ce unii trăiesc în huzur, în timp ce alții mor de foame?
2) de ce nu se iau măsuri de redistribuire echitabilă a veniturilor și a averilor, în special pe calea impozitelor, pentru a se elimina asemenea grave inechități și discrepanțe sociale?
Românii, manipulați de mass-media, sunt șocați de faptul că, în țara lor, unii sunt lăsați să moară de foame (precum bietul greiere), în timp ce alții trăiesc în huzur (precum furnica).
Greierii, lăcustele, țânțarii, păianjenii, muștele, gândacii, tăunii și alți paraziți de același soi organizează manifestații în fața casei furnicii.
Salariații „de stat” decid să facă grevă de solidaritate cu greierele, timp de o oră pe zi, până când se rezolvă problema acestuia.
Un „formator de opinie în vogă” scrie o carte în care „demonstrează” legăturile furnicii cu fosta Securitate.
Ca răspuns la presiunile mass-media și la concluziile sondajelor, Parlamentul emite, în regim de urgență, atât o „Lege privind egalitatea economică și socială”, cât și o „Lege antidiscriminare”, ambele cu aplicare retroactivă, adică de la data la care furnica a început să agonisească.
Impozitele furnicii sunt mărite, iar pe deasupra primește și o amendă, pentru că nu l-a angajat pe greiere ca „manager”.
Casa furnicii este confiscată de autorități pentru că aceasta nu are destui bani ca să-și plătească impozitele și amenda.
Furnica, împreună cu tot mai multe surate ale sale, pleacă din România și se instalează în SUA, unde, prin muncă cinstită și stăruitoare, contribuie la bunăstarea economică și socială a acestei țări.
După ce greierele s-a mutat în casa furnicii, ziarele și televiziunile din România fac reportaje și arată cât de bine o duce acesta acum.
Casa este invadată de tăuni, lăcuste, țânțari, păianjeni, muște, gândaci etc., organizați sub stindardul „Paraziți din toate colțurile lumii, uniți-vă în România, statul bunăstării noastre!”.
În fosta casă a furnicii, în care domnește acum greierele, se perindă politicieni, parlamentari, guvernanți și (de)formatori de opinie, care țin întruniri și dezbateri, prezentate pe larg în mass-media, unde greierele este prezentat drept „un succes al măsurilor de protecție socială”.
Cântărețul Tontilică Ș. Nemuncă compune cântecul „Odihnește-te înainte de-a obosi”, care ajunge foarte repede șlagăr și „un principiu de viață” pentru numeroși tineri, iar (de)formatorul de opinie Rău D. Muncă înființează „Societatea de binefacere pentru cei care s-au născut obosiți și care trebuie să trăiască pentru a se odihni”, care, în scurt timp, ajunge să aibă milioane de membri.
Toate aceste „omagii la adresa binefacerilor sociale oferite greierului” țin până se termină belșugul lăsat de furnică.
Cum la asemenea ospețe nicio cămară nu ține, oricât de mari ar fi fost proviziile lăsate de furnică, ele se termină înainte de venirea primăverii.
Fosta casă a furnicii, devenită locuință socială pentru greiere, se deteriorează, pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreține.
Mass-media intervine și le reproșează Guvernului și Parlamentului că ajutoarele sociale acordate greierului sunt insuficiente.
În fiecare județ se înființează și câte o „comisie socială de protecție a greierilor”, cu activitate permanentă, formată din zeci de tăuni, lăcuste, țânțari, păianjeni, muște, gândaci și alți asemenea paraziți, plătiți fiecare cu mii de euro pe lună.
Cu toate măsurile de protecție socială luate, greierele moare după ce ia o supradoză de etnobotanice.
Ziarele și televiziunile comentează eșecul Guvernului și al Parlamentului de a rezolva corespunzător problema inechităților economice și a protecției sociale.
Paraziții se apucă de tâlhărie, camătă, proxenetism, taxe de protecție și trafic de droguri și, în numele „dreptului forței”, terorizează furnicile rămase, care, tot mai puține și mai neputincioase în fața acestor agresiuni, părăsesc România una după alta.
Guvernanții, parlamentarii și politicienii se felicită pentru că au reușit să facă din România un stat al bunăstării sociale (pentru paraziți) și o țară a tuturor „libertăților”, în care fiecare face ce vrea în numele democrației și al libertăților individuale și colective.
Vă sună cunoscut?
Din păcate, DA!
3. Morala
Omul leneș este periculos pentru societate, iar o societate bazată pe lenevie este sortită pieirii.
Nimic nu epuizează și nu ruinează o societate mai mult decât lenea întreținută permanent: o asemenea societate pedepsește hărnicia, răsplătește lenea și, în loc să împartă bogăția, ajunge să împartă sărăcia.
„A întreține lenevia înseamnă a semna certificatul de deces al hărniciei.” (N. Grigorie Lăcrița)
Când furnicile pleacă, rămân doar greierii, iar numai cu cântecul lor nu se poate trăi.
De aceea, o societate sănătoasă trebuie să se sprijine pe înțeleapta zicală populară: „Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine.”
Prima parte îi privește pe greieri: cine poate munci, dar nu vrea, nu are dreptul să trăiască din munca altora.
A doua le privește pe furnici: cine muncește are dreptul să se bucure de rodul muncii sale, fără să fie jefuit de el.
4. Povestea „Leneșul și pâinea leneviei”
Cică odată, de mult, trecea printr-un sat un car cu boi urmat de mai mulți oameni, iar în car stătea culcat pe paie un om.
Niște săteni curioși i-au întrebat:
„Unde-l duceți pe acest om, la doctor? E bolnav?”
„Nu, răspund ei, îl ducem să-l spânzurăm.”
„Cum așa? se revoltă sătenii. De ce?”
„Pentru că este atât de leneș, că nici nu vrea să cerșească pentru a-și câștiga o bucată de pâine.”
„Măi, oameni buni, lăsați-l la noi, o să-l ajutăm să trăiască, zice unul. Eu am o grămadă de saci cu posmagi (pâine uscată tăiată felii; pesmet), din care să mănânce cât poftește.”
„Ei, ce zici, omule?” îl întrebară pe cel ce zăcea în car.
„Dapăi muiați îs posmagii?”
Când au auzit sătenii una ca asta, au zis cu dezgust:
„Duceți-vă în drumul vostru, că pe acest om nici Dumnezeu nu-l va mai ajuta.”
Această poveste a „lenei duse la extrem”, a leneșului care voia ca posmagii să-i fie muiați, a fost preluată de Ion Creangă și prefăcută într-o frumoasă și înțeleaptă lecție: „Povestea unui om leneș”.
5. Citate despre lene
Despre lene s-au scris nenumărate cugetări și aforisme.
Am ales câteva dintre cele care o surprind cel mai bine.
„Lenea e o sinucidere blândă.” (Nicolae Iorga, Cugetări)
„Mi-ar fi lene să fiu leneș.” (Nicolae Iorga, Cugetări)
„Lenea este foarte obositoare pentru oamenii harnici. Leneșii se odihnesc înainte de a obosi; cei harnici se odihnesc abia când nu mai pot munci.” (N. Grigorie Lăcrița)
„Culmea lenei este să te scoli la șase dimineața ca să ai mai mult timp de stat degeaba.” (Tristan Bernard)
„Leneșul are prea puțin timp pentru cât ar vrea să piardă.” (Tudor Mușatescu)
„Nimic nu îl epuizează și nu îl ruinează pe om mai mult decât inactivitatea permanentă.” (Aristotel)
„Lasă pe mâine doar ceea ce ești dispus să mori fără să fi făcut.” (Pablo Picasso)
„Ce este omul, dacă tot rostul vremii lui e doar să doarmă și să mănânce? O vită, nimic mai mult.” (William Shakespeare, Hamlet)
„Într-o societate bazată pe lenevie, hoție și lăcomie se acordă cele mai multe diplome de merit celor fără niciun merit.” (N. Grigorie Lăcrița)
„Leneșii au un mare avantaj: îi găsește moartea odihniți.” (Vasile Ghica)
„Orice Rai interzice lenea; numai Iadul o primește cu brațele deschise.” (N. Grigorie Lăcrița)
„Tinerețe leneșă, bătrânețe păduchioasă.” (Proverb românesc)
„Leneșul este fratele cerșetorului.” (Proverb scoțian)
6. Citate despre lăcomie și hoție
Nici lăcomia și hoția, surorile lenei, n-au scăpat de ochiul înțelepților.
Iată câteva dintre cele mai pătrunzătoare cugetări.
Lăcomia
„Oamenii lacomi îi ademenesc pe cei săraci cu vorbe lingușitoare și îi păgubesc de bunurile trebuincioase.” (Esop)
„Sărăciei îi lipsesc multe, lăcomiei toate.” (Publilius Syrus)
„Din lăcomie provine mânia, din lăcomie ia naștere dorința, din lăcomie rătăcirea și pierzarea; lăcomia este pricina faptei rele.” (Hitopadeșa)
„Pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu și lăcomia lui.” (Mahatma Gandhi)
„Nimeni nu cade mai iute în nenorocire ca aceia care râvnesc bunul altuia.” (Petronius)
„Lăcomia a dus la pierzare pe mult mai mulți decât foamea, fiindcă au voit să aibă o parte mai mare.” (Theognis)
Interesul propriu, motor al schimbului cinstit, nu trebuie însă confundat cu lăcomia:
„Nu de la bunăvoința măcelarului, berarului sau brutarului așteptăm noi să ne fie servită masa, ci de la grija cu care aceștia își privesc propriul interes. Ne adresăm nu omeniei lor, ci egoismului lor și niciodată nu le vorbim de nevoile noastre, ci de avantajele lor.” (Adam Smith)
Hoția
„Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă, ci complice.” (citat atribuit lui George Orwell)
„Pe hoții mărunți îi trimitem la închisoare, iar pe cei mari îi numim în funcții publice.” (atribuit lui Esop)
„A fura ideile unei persoane se numește plagiat; a fura ideile mai multora este muncă de cercetare.” (Wilson Mizner; atribuit adesea lui Steven Wright)
„Hoțul trece drept boier când hoția îl îmbogățește.” (Proverb)
„Dacă ai furat o dată, devii hoț pentru toată viața.” (Proverb)
„Hoția merge mână în mână cu domnia.” (Proverb)
7. Furnica și albina, modele biblice de hărnicie și de înțelepciune
Solomon ne învață, în cartea biblică „Proverbele lui Solomon”, capitolul 6, versetele 6-11, că leneșul poate deveni mai harnic și mai înțelept dacă își ia drept model de hărnicie, de înțelepciune prevăzătoare și de responsabilitate furnica, cea care își strânge hrana vara:
„Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te!
Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân;
totuși își pregătește hrana vara și strânge de ale mâncării în timpul secerișului.
Până când vei sta culcat, leneșule? Când te vei scula din somnul tău?
Să mai dormi puțin, să mai ațipești puțin, să mai încrucișezi puțin mâinile ca să dormi!…
Și sărăcia vine peste tine ca un hoț, și lipsa, ca un om înarmat.” (Proverbe 6:6-11)
Imediat după aceste versete, Solomon zugrăvește chipul omului de nimic, la care lenea a dat naștere vicleniei și răutății:
„Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,
clipește din ochi, dă din picior și face semne cu degetele.
Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele întruna și stârnește certuri.
De aceea nimicirea îi va veni pe neașteptate; va fi zdrobit deodată și fără leac.” (Proverbe 6:12-15)
În Biblia ortodoxă, care urmează Septuaginta, îndemnul de a merge la furnică este urmat și de cel de a lua aminte la albină:
„Du-te, leneșule, la furnică și vezi munca ei și prinde minte! […] Sau mergi la albină și vezi cât e de harnică și ce lucrare iscusită săvârșește. Munca ei o folosesc spre sănătate și regii și oamenii de rând. Ea e iubită și lăudată de toți, deși e slabă în putere, dar e minunată cu iscusința.” (Pildele lui Solomon 6:6-8, Biblia ortodoxă)
Tot aici, avertismentul împotriva lenei se încheie cu o făgăduință pentru cel harnic:
„Iată, vine sărăcia ca un trecător și nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerișul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine.” (Pildele lui Solomon 6:11, Biblia ortodoxă)
Același îndemn la hărnicie străbate întreaga Scriptură:
„Cine se lenevește în lucrul lui este frate cu cel ce nimicește.” (Proverbe 18:9)
„Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.” (Ioan 9:4)
„Dacă nu vrea cineva să lucreze, nici să nu mănânce.” (2 Tesaloniceni 3:10)
8. Surse
https://www.bibleinfo.com/ro/topics/lenevie
https://lenevia.wordpress.com/
https://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5961
http://studiu-biblic.ro/studiu-majori/2012/09/26/cine-nu-munceste-nici-sa-nu-manance.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83cat_capital
http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=4410 – povestea omului leneș care întreba „Dapăi muiați îs posmagii?”
https://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_unui_om_lene%C8%99 – „Povestea unui om leneș”, de Ion Creangă