Cuvânt de întâmpinare de Dumitru Buțoi
Să știi să cauți (ne)căutând fascinația enigmatică a cuvântului scris!
Este o pătimașă iubitoare de poezie și scrie de câțiva ani poezie cu emoția unui copil ce a descoperit o stea într-un bob de rouă. Caută (ne)căutând în deșărtăciunea lumii fascinația enigmatică a cuvântului scris pe care cu o sensibilitate deosebită ni-l oferă, poetic, ca pe simplă invitație, chemare de suflet și iubire pentru tot ceea este uman.
Este încă tânără în spirit și cuget și provocatoare prin mesajul liric în a o (re)descoperi ca pe un autentic mesager liric, ce bate la porțile cetății cu degete de rouă!
Bun venit Maria Claudia Moldovan în lumea poeziei!
Să cauți (ne)căutând
Mai poți să-mi arunci cuvinte
Ce-ți spui ție în amurg
La apus, în crepuscul
Mai poțisă mă vezi cum ești tu
Mai poți să culegi doar spini
Din trandafiri
Și să-i așterni sub pasul gol
În drumul meu
Spre a te îmbrățișa
Mai poți să ucizi mângâieri
Și zâmbete calde
Și vise de fier ?
Mai poți să bați cuie
În sfinte priviri
Și să aștepțiu mulțumiri…
Mai poți să mă vezi
În fâșii când și când
De mici adevăruri
Și dubii ce=s drepte
Și nu-s.
Mai poți să retezi
Să împingi
Să așteptți
Să cauți
Necăutând
Și necruțâ7nd
Oare mai poți,
Te întreb și mă întreb
Te întrem și-mi răspund!
……………………
Ne ducem răni…
….Și cicatrici
Murim încet
Dar nu murim
Acest noroc nu l-am avut
Și tot plătesc vieții tribut
Să mor, tot mor
Dar s- nu mor
Nu-mi este dat nici să trăiesc
Nici moartea să o îmbrățișez
m-am poticnit
pe-al vieții drum
nimic nu are sens acum
și ochii tăî mi-au dispărut
din palme în abis
nici lacrimi nu mai sunt
nici sânge când încerci să tai
în carnea-mi stâncă și suflet na-ai
să mai culegi din zorii zilei mele…
vrea să dispari
cu torull
să -mi uiți cuvinte
buze și morminte
și să mă lași
în infinitul meu prăpăd
fără tine!