de Sorin Micuțiu – Filiala „Europress” Spania a UZPR
Cultura la firul ierbii: un amical Old Boys înainte de Ziua Limbii Române
Simpozionul „Ziua Limbii Române”, organizat de Filiala „Mihai Eminescu” Timiș a UZPR, în ziua de 29 august 2026, a debutat anul acesta într-o manieră cu totul aparte. Înainte ca momentele muzicale, lansările de carte, poemele și reflecțiile culturale să umple sala de la Băile Calacea, participanții au fost invitați să înceapă ziua altfel: cu un amical de mini-fotbal Old Boys, jucat cu entuziasm, umor și o sănătoasă poftă de viață.
A fost o deschidere neobișnuită pentru un eveniment dedicat limbii române, dar cu atât mai inspirată. Pentru câteva zeci de minute, jurnaliștii, poeții, scriitorii și oamenii de cultură au lăsat deoparte condeiul și au intrat pe teren. Iar dacă picioarele n-au mai avut întotdeauna viteza de altădată, buna dispoziție a alergat, cu siguranță, pe tot terenul.
Pe terenul încins de soarele lui august, s-a consumat un meci care a avut toate ingredientele unui spectacol: pasiune, fair-play, ironie și multă voie bună. A fost un meci între oameni obișnuiți să se întâlnească în jurul cuvintelor, dar care, pentru o dimineață, au preferat să se întâlnească în jurul mingii. Un amical cât o metaforă despre prietenie, mișcare și bucuria de a fi împreună.
Poezie, praf și voie bună
Aerul a fost plin de râsete, tachinări și exclamații. Cei trecuți bine de prima tinerețe, dar nu și de pofta de joc, au intrat pe teren cu un entuziasm care i-ar fi făcut invidioși chiar și pe juniori. Tricourile galbene și roșii se ciocneau cromatic cu cele albastre, iar mingea părea să aibă, la rândul ei, un temperament artistic: schimba direcția tocmai atunci când nimeni nu se aștepta.
Pasele erau când elegante, când improvizate. Driblingurile – uneori spectaculoase, alteori involuntar comice. Dar fiecare fază avea ceva esențial: sinceritate. Pentru că aici nu se juca pentru performanță. Se juca pentru bucuria de a fi împreună.
Cartonașul galben
Unul dintre momentele memorabile ale partidei a venit atunci când arbitrul a ridicat solemn cartonașul galben pentru o presupusă tragere de timp.
Jucătorul sancționat a primit decizia cu un zâmbet și a încercat să-și explice situația:
„Nu trag de timp, dar mingea se ascunsese în spatele unui gard electric!”
Replica a stârnit hohote de râs și aplauze. Probabil că a fost unul dintre puținele cartonașe galbene care au provocat mai multă veselie decât supărare.
Dumitru Buțoi – decanul de vârstă și legenda terenului
Printre jucători, unul dintre cei mai admirați a fost domnul Dumitru Buțoi, decanul de vârstă al echipelor, poet și jurnalist, președintele Filialei ,,Mihai Eminescu” Timiș a UZPR. A intrat pe teren cu pasul calm al omului care a văzut multe, dar care nu a uitat să se bucure de fiecare clipă.
Domnul Buțoi a demonstrat că experiența poate compensa cu succes viteza. Nu a alergat inutil, nu s-a aruncat în dueluri riscante, dar a fost adesea acolo unde trebuia. Fără gesturi spectaculoase, fără risipă de energie, cu o inteligență a jocului care se învață greu și se pierde și mai greu.
Golul din ultimul minut
Când meciul părea să se îndrepte spre un egal aproape filosofic, mingea a ajuns la piciorul unui poet cu certe veleități de atacant. A urmat un șut fin, ca o rimă bine așezată la sfârșitul unui vers, iar mingea a poposit în plasă cu o grație care i-a surprins pe toți. Inclusiv pe portarul advers.
Finalul – fotbalul ca preambul cultural
Meciul s-a încheiat așa cum, probabil, trebuia să se încheie: cu îmbrățișări, glume, fotografii și promisiunea unei revanșe. N-au existat învinși. Nici adevărați câștigători, în sensul sportiv al cuvântului. A câștigat însă buna dispoziție. Și poate că tocmai acesta a fost cel mai potrivit început pentru un simpozion dedicat Limbii Române: înainte de discursuri și poezie, oamenii s-au întâlnit în joc; înainte de cuvinte, s-au întâlnit în zâmbet.
La Băile Calacea, cultura și sportul au făcut echipă pentru o repriză. Iar dacă fotbalul a avut momentele lui de ezitare, hazul a fost, fără îndoială, vedeta zilei.
