de Mirela Cocheci – Filiala Mihai Eminescu Timiș a UZPR
Există expresii pe care le folosim atât de des, încât nu ne mai gândim la sensul lor. „Ca-n gară” este una dintre ele. De obicei, o spunem când vrem să descriem agitație, dezordine, grabă, oameni care vin și pleacă fără să lase nimic în urmă. Numai că Gara Petroșani reușește să contrazică această imagine.
După evenimentul din 19 august 2026, cred că expresia „ca-n gară” merită, cel puțin aici, o altă interpretare. Pentru că în Gara Petroșani nu mai este vorba doar despre trenuri, peroane și călători grăbiți. Este vorba despre istorie, cultură, memorie și identitate.
Meritul îi aparține, în bună măsură, lui Ioan Dorel Șchiopu, omul care a transformat, pas cu pas, unul dintre cele mai vechi spații feroviare ale țării într-un veritabil loc de întâlnire cu trecutul.
În gară există deja imagini și simboluri legate de mari personalități ale României, elemente care evocă faptul că la Petroșani a fost făurită „Coloana Recunoștinței fără de Sfârșit” a lui Constantin Brâncuși, iar în sala de așteptare funcționează de ani buni o mini-bibliotecă în care călătorii pot răsfoi cărți, ziare și reviste locale. Este, poate, una dintre puținele gări în care întârzierea trenului poate deveni un privilegiu. Pentru că, în loc să numeri minutele, poți descoperi povești.
La 425 de ani de la martiriul voievodului Mihai Viteazul, holul principal al Gării Petroșani a primit un nou reper simbolic: bustul marelui domnitor, dezvelit miercuri, 19 august 2026.
Alegerea locului nu este deloc întâmplătoare. Drumul lui Mihai Viteazul a trecut și prin aceste meleaguri, iar această legătură istorică a fost evocată în cadrul evenimentului de prof. univ. dr. Mircea Baron, care a vorbit despre traseul ce traversează Carpații de la Merișor la Schela, peste crestele Vâlcanului, cunoscut și sub numele de „Drumul lui Mihai Viteazu”. Pentru Valea Jiului, figura voievodului are, așadar, o semnificație care depășește simbolistica națională.
Primarul municipiului Vulcan, Cristian Merișanu, a amintit că Mihai Viteazul ocupă deja un loc aparte în memoria comunității locale: o statuie ecvestră a voievodului se află în Pasul Vâlcan, iar principalul bulevard al municipiului îi poartă numele. Astfel, bustul din Gara Petroșani nu este doar un omagiu adus unei figuri majore a istoriei românilor, ci și o reîntoarcere simbolică a voievodului pe un drum pe care istoria l-a păstrat.
Evenimentul a avut însă și o a doua dimensiune, poate la fel de importantă pentru comunitatea locală: inaugurarea unei expoziții grafice dedicate unor personalități ale Văii Jiului. Nu mai puțin de 30 de portrete alcătuiesc această galerie a memoriei.
Autorul lucrărilor este tânărul grafician Radu Șchiopu, nepotul lui Ioan Dorel Șchiopu, iar personajele alese spun, fiecare în felul său, povestea unei Văi a Jiului mult mai bogate decât imaginea simplificată care i-a fost uneori atribuită. În galerie se regăsesc Constantin Brâncuși și Ștefan Georgescu Gorjan, legați de realizarea Coloanei Infinitului, dar și dascăli precum Traian Moșic, Avram Stanca, Nicolae Iliaș, Tiberiu Coloși și Wilhelm Kecs. Cultura și arta sunt reprezentate de nume precum Ion D. Sîrbu, Ana Colda, Teodora Lucaciu, Iosif Tellmann, Dafinel Duinea, Ludovic Bacs, Tatiana Stepa și Șerban Ionescu. Lor li se alătură medici precum Pius Brînzeu și Dominic Stanca, slujitori ai Bisericii și teologi ca Sebastian Rusan, Ioan Duma, Gheorghe Fireza, Nicolae Brînzeu, Nicolae Mladin și Nicolae Zugrav, dar și sportivi care au dus numele Văii Jiului în spații mai largi: Gigi Mulțescu, Cristina Adela Foișor, Ștefan Onisie, Carol Creiniceanu și Bela Karoly. Privite împreună, aceste portrete nu sunt doar o succesiune de chipuri.
Ele spun ceva esențial despre o comunitate. Spun că Valea Jiului nu poate fi redusă la mină, la industrie sau la episoadele controversate ale istoriei recente. Este o regiune care a dat profesori, artiști, medici, scriitori, sportivi, oameni de cultură și personalități care au contribuit la istoria României. Acesta este și mesajul pe care Ioan Dorel Șchiopu îl susține cu obstinație: Valea Jiului trebuie cunoscută prin valorile ei, nu prin clișeele care au urmărit-o vreme de decenii.
Poate că tocmai aici se află miza cea mai importantă a proiectului. Într-o perioadă în care memoria istorică este tot mai des pusă sub semnul întrebării, iar personalitățile trecutului sunt uneori judecate fără context, astfel de inițiative readuc în atenție nevoia de continuitate.
Ioan Dorel Șchiopu a vorbit despre necesitatea de a apăra simbolurile și de a oferi tinerilor repere de care să fie mândri. Ideea este simplă și puternică: un tânăr plecat la studii din Valea Jiului ar trebui să poată spune cu mândrie că vine din locul în care Brâncuși și Gorjan au făcut posibilă Coloana Infinitului, din locul în care s-a născut Pius Brînzeu, din locul în care și-a început cariera Bela Karoly sau în care a trăit Tatiana Stepa. Această galerie este, în fond, o lecție de
apartenență.
Nu una solemnă și rigidă, ci una așezată chiar în drumul oamenilor. O ceremonie cu istorie, cultură și emoție.
Evenimentul a reunit reprezentanți ai vieții culturale, academice, religioase și administrative.
Au luat cuvântul prof. Aurelian Nicola, președintele Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu” – Filiala Valea Jiului, părintele Petrache Crețu, prof. univ. dr. Mircea Baron, primarul Cristian Merișanu, viceprimarul municipiului Petroșani Mariana Ghioc, jurnalistul Tiberiu Vințan, precum și subsemnata, în calitate de poetă și publicistă.
Ceremonia a fost completată de două momente artistice care au dat și mai multă căldură întâlnirii: recitalul solistei de muzică populară Antonia Moraru și momentul folk susținut de actorul și solistul Andrei Șchiopu. În felul acesta, istoria nu a rămas doar în discursuri și portrete. A primit voce. A primit muzică. A primit emoție. O altfel de gară.
La sfârșitul evenimentului, mi-am dat seama că expresia „ca-n gară” nu mai suna la fel. Pentru că Gara Petroșani nu este doar locul de unde pleci. Este și locul în care, uneori, merită să rămâi câteva minute în plus. Să privești un bust. Să citești un nume. Să descoperi un destin. Să afli că oamenii acestor locuri au însemnat mai mult decât ai fost obișnuit să crezi.
Poate că acesta este cel mai mare merit al proiectului lui Ioan Dorel Șchiopu: a transformat un spațiu al tranzitului într-un spațiu al memoriei.
În Gara Petroșani, trecutul nu stă închis într-o vitrină. Trece zilnic prin fața călătorilor.
Iar uneori, dintre toate trenurile care vin și pleacă, cel mai important este cel care ne duce înapoi spre propria identitate.
