Întru bucurie şi comuniune – Justinian Patriarhul şi Bartolomeu Mitropolitul

Bucuria regăsiri şi trăiri credinţei strămoşeşti, a spiritualităţi şi a identităţi româneşti , a întăriri în comuniunea dătătoare de putere, mângâiere şi nădejde în Dumnezeu, se împleteşte cu nevoia cunoaşteri trecutului, a înaintaşilor, a strămoşilor. Sfântul Apostol Pavel, îndeamnă zicând:
„Aduceţi-vă aminte de mai-marii (înaintaşii) voştri care v-au grăit vouă cuvâtul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa!” (Evrei 13, 7).A rânduit Bunul Dumnezeu să văd lumina zilei la sat, acolo unde s-a născut veşnicia cum frumos spunea Lucian Blaga, pe Valea Cernei cu apă limpede şi cristalină, pe acele meleaguri de vis, pe unde odinioară îşi purta paşii Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina, iar mai la deal şi peste deal, la Glăvile şi-a potolit setea de cunoaştere în apa tumultoasă a râului Pesceana, Valeriu Anania. O zonă binecuvântată unde astăzi aducem Slavă Bunului Dumnezeu la Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Binecredinciosul Împărat Justinian cel Mare.Cei doi Mari Ierarhi Vâlceni au lăsat o moştenire cultural-spirituală importantă generaţiilor actuale şi viitoare.
Despre Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Bartolomeu Anania, se poate spune că a fost una din personalităţile marcante ale Bisericii Ortodoxe Române,a îmbinat în mod fericit religia şi cultura, fiind numit „Leul Ardealului” pentru intransigenţa şi conservatorismul în apărarea valorilor ortodoxe. Bartolomeu Anania, s-a născut pe data de 18 martie 1921, în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea, primind la botez numele de Valeriu.
Pe lângă calitatea de înalt ierarh ortodox, Bartolomeu Anania adesfăşurat o amplă activitate de scriitor şi traducător, primind în anul 1982 premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România.De-a lungul anilor, a fost cinstit cu o serie depremii şi medalii culturale printre care se
numără premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul „Greul pămâtului” (1982), premiul pentru „Opera omnia”,al Uniunii Scriitorilor Cluj (2001).Bartolomeu a primit numeroase distincţii şi medalii, printre care diploma şi medalia Academiei de Artă, Cultură şi Istorie din Brazilia (2000), dar şi medalia jubiliară „Mihai Eminescu” şi Ordinul Naţional pentru Merit în gradul de Mare Cruce (2000) din partea Preşedinţiei României, Crucea Patriarhală – Bucureşti, Ordinul Sfâtului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel al Patriarhiei Antiohiei.Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a tradus Biblia – o muncă de Sisif, care a durat peste zece ani şi care afost tipărită în anul 2001, şi-a scris
„Memoriile”, în anul 2008, considerate literatură pură, a publicat poezii, volume de proză şi piese de teatru, a scris sute de Pastorale şi predici, pentru credincioşii pe care i-a păstorit. Multe şi valoroase sunt realizările sale pe tărâm cultural dar mai ales spiritual.
Întânirea,prietenia, respectul, dintre cei doi ierahi vâlceni, Justinian Patriarhul şi Bartolomeu Mitropolitul a stat sub semnul unei tainice lucrări a lui Dumnezeu. În ”Memoriile” sale, părintele Bartolomeu descrie foarte frumos perioada petrecută sub ocrotirea părintească a Patriarhului Justinian. După trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Bartolomeu, în localitatea natală se desfăşoară anual activităţi culturale şi simpozioane dedicate marelui ierarh, organizate de doamna Maria Catană împreună cu domnul Ioan St. Lazăr,cu sprijinul Arhiepiscopiei Râmnicului, reprezentanţilor Primăriei Glăvile ai Şcolii Generale din localitate, ai Bibliotecii Judeţene ”Antim Ivireanul” Vâlcea, cu participarea oamenilor de cultură vâlceni şi invitaţi din ţară. Pentru a
cunoaşte şi aprecia activitatea Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania la justa valoare, am hotărât să vizităm locurile pe unde marele cărturar, slujitor devoatat al Domnului şi-a petrecut ultimii ani de viaţă.Astfel,joi 7 iunie 2017, împreună cu o delegaţie de vâlceni: Duicu Justin – primarul comunei Glăvile, Maria Catană – Biblioteca Publică Glăvile, preot Dumitru Popa, Viezure Elena – nepoata mitropolitului, Ioana Amza – invăţătoare, Nicolae Catană- consilier local, fam. Constantin şi Maria Turcu am pornit ”Pe urmele marilor ierarhi vâlceni la Cluj -Justinian Patriarhul şi Bartolomeu Mitropolitul”. După vizitarea criptei ierarhilor din Catedrala Mitropolitană unde îşi doarme somnul de veci mitropolitul Bartolomeu Anania şi un moment de reculegere , la ora 13,30 grupul însoţit de Mădălin Gheorghe Trohonel a primit binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei Andreicuţ Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului la reşedinţa Mitropolitană din Cluj-Napoca . În timpul întâlniri a fost evocată viaţa şi activitatea ierarhilor vâlceni ”pe ogorul Domnului”. Delegaţia a continuat pelerinajul cu o vizită la Muzeul Mitropoliei. În prezentarea sa,maica Gabriela subliniează ” …Iniţiativa Mitropoliei Clujului de reorganizare a muzeului de artă religioasă într-o formulă modernă, profund ştiinţifică, de tezaurizare a unor valori artistice şi istorice, sau de valoare documentară, o datorăm vrednicului de pomenire, Mitropolitul Bartolomeu, preluată cu entuziasm de I.P.S. Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit Ortodox al Clujului, care s-a angajat cu fermitate şi dăruire, sporind şi împlinind moştenirea iluştrilor săi înaintaşi”. A urmat vizita la Mănăstirea ”Acoperământul Maicii Domnului” de la Florești. Vrednicul de pomenire, IPS Bartolomeu, în data de 19 noiembrie 1994 a sfințit aceast loc cu Hramul Acoperământul Maicii Domnului, să fie mănăstire de maici, atunci a început totul. Împreună cu obştea, maica stareţă Teodora a realizat aici ”o scânteiere de lumină, răsărită într-o vale mărginită la un capăt de toamnă şi la celălalt de o rugăciune suspinată în spuza de stele a cerului”. Spre seară, membri delegaţiei au poposit la mănăstirea Nicula, un loc, devenit cel mai mare centru de pelerinaj al ortodocşilor din Transilvania, un loc unde Bartolomeu Anania,şi-a găsit a doua casă.”Locuinţa are o arhitectură asemănătoare cu cea din Oltenia. Şi-a construit o reşedinţă unde şi-a lăsat toate lucrurile pe care le considera de valoare: biblioteca, obiectele personale, arhiva literară şi arhiva biblică. Mănăstirea Nicula este locul unde a petrecut mult timp. Aici a scris, aici a predicat”…spune într-un inerviu Bogdan Ivanov. Tot aici se află icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria care a fost pictată în 1681 de preotul ortodox Luca din Iclod.
Potrivit unui proces-verbal, scris de câțiva militari austrieci din acea perioadă, icoana Maicii Domnului a lăcrimat în mod continuu, între 15 februarie și 12 martie 1699, iar Mănăstirea Nicula adevenit, ulterior, loc de pelerinaj. Icoana este apreciată și în lumea romano-catolică. O descriere frumoasă şi detaliată a locuinţei mitropolitului Bartolomeu este realizată de doamna Florina Pop în cotidianul clujan Adevărul …” Cum intri în casă, primul lucru care- ţi ia ochii este peretele din faţă: mare, parcă aurit, plin de cruci. Zidul leagă parterul de etaj şi, când te aştepţi mai puţin, partea din centru se deschide spre o mică încăpere transformată în altar…În acea capelă pitită în perete au rămas, aşa cum le-a lăsat Anania, cărţi de rugăciuni bine frunzărite, potire care nici n-au fost folosite, haine de slujbă, dar şi macheta unei biserici făcute doar din chibrituri de fratele său, Dumitru Anania. Este macheta bisericii din satul lor natal, Glăvile, din judeţul Vâlcea”. Întâlnirea cu maica Galineea ” Îngerul păzitor” al mitropolitului ,este o mare bucurie pentru grupul de vâlceni, împreună vizitează Casa Înaltului. Cu voce dulce şi suavă, maica povesteşte amintiridespre vrednicul de pomenire Mitropolitul Barolomeu Anania. La mănăstirea Văratec, l-a întâlnit prima dată pe arhimandritul Anania şi nu i-a plăcut. Cu timpul, a înţeles că, deşi părea aspru din fire, avea un suflet bun şi blând. „Înaltu’“ o aprecia pentru discreţia sa, pentru artă culinară dar mai ales pentru râsul cristalin şi veselia molipsitoare în prezenţa oaspeţilor.
Era un om gânditor,citea mult,scria,asculta muzică, se plimba. Era o fire singuratică. Îi plăcealiniştea. Aici la Nicula în biroul imens din Bibliotecă a terminat Biblia, apoi memoriile. Era foarte matinal, se trezea câteodată şi la 4 dimineaţa, lucra până la micul dejun pe care îl lua pe la vreo 8, apoi se apuca de scris. Când făcea pauze, fie se plimba pe cerdac sau în împrejurimi cu Bârsan, câinele său, fie asculta muzică cu sonorul dat la maxim, îi plăcea Bach, deşi avea şi integrala Mozart. În Bibliotecă, locul cel mai drag mitropolitului, admirăm cărţile, multe cu valoare sentimentală, biroul pe care se găsesc obiectele personale, tablourile de familie, canapeaua de piele neagră pe care adeseori se odihnea, câteva poze din care chipul său impunător ne priveşte bucuros că i- am călcat pragul casei. Vorbea adesea de locurile natale pe care le purta cu drag în suflet, nu uita de părinţi şi fratele Dumitru, de preotul satului, de vecini şi consăteni. Nicăieri pe acest pământ nu există un loc mai sfânt, mai frumos, ca locul în care te-ai născut.De câte ori se ivea o ocazie îşi vizita satul, nepoţii,mergea la biserică să apridă o lumânare la mormântul părinţilor, al neamurilor, nu a trăit o emoţie mai mare ca aceea din ziua când a fost declarat Cetăţen de Onoare al comunei Glăvile, mereu îşi aducea aminte de acel moment important din viaţa sa. Prin bunăvoinţa părintelui stareţ, Nicolae Moldoveanu am petrecut noaptea la mănăstire , am colindat pădurea din spatele Casei Înaltului, am participat la slujbă, ne- am bucurat de duhul locului şi am adus Slavă Bunului Dumnezeu pentru clipa de bucurie şi trăire întru comuniune.
A doua zi, însoţiţi de părintele Pantelimon, delegaţia vâlceană vizitează noua biserică a Manastirii Nicula, a cărei piatră de temelie a fost pusă la 20 aprilie 2001, în prezenţa I.P.S. Bartolomeu Anania şi a numeroase oficialităţi.Călătoria s-a încheiat la mănăstirea Râmeţ considerată Grădina raiului
în Apuseni, a cărei istorie se pierde în negura vremurilor. Cuvine-se cu adevărat să mulţumim Bunului Dumnezeu că suntem urmaşi unor mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, că putem păşi cu mare evlavie pe urmele unui Patriarh la Stăneşti şi ale unui Mitropolit la Glăvile.