de Dorel Neamțu – Filiala Mihai Eminescu Timiș a UZPR
Suntem români si punctum !!!
Vineri, 26 Iunie, s-a sărbătorit la Lugoj – ZIUA ZIARISTULUI ROMÂN, intr-un cadru antum, asemenea unui vers dintr-un volum, sub faldurile tricolore,
roșu, galben și albastru, ale DRAPELULUI ROMĂNIEI ETERNE, întrupat și el tot în sărbătoarea zilei, ca un OMAGIU adus gazetarul și geniului culturii române ,MIHAI EMINESCU, al cărui nume a fost rostit și în glas și în gând de către toți ziariștii prezenți.
Sărbătoarea a fost organizată de Filiala ,,MIHAI EMINESCU ” Timiș a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Asociația Cultural-Umanitară ,,LUCEAFARUL DE VEST” Timișoara, în prezenta distinsilor și neobosiților conducători, pe numele lor adevărat de buni români: Dumitru Buțoi – Președinte și Nicolae Toma -Vicepreședinte.
Scuturi de fier în REVOLUȚIA din 1989 ce a cuprins și Timișoara și Lugojul.
Ea are osatura unei figuri geometrice, ca cele trei laturi ale unui triunghi isoscel:
TIMIȘOARA-SCĂNTEIA-LUGOJ-FLACĂRA-BUCUREȘTI-VICTORIA !!!
Atunci au ars toate carnetele de partid, ale Școlii Ștefan Gheorghiu ,,dar cenușa lor încă mai fumegă și acum”.
Despre EMINESCU :
Dacă EMINESCU era grec, astăzi era Zeu,
Dacă EMINESCU era britanic, astăzi era Lord,
Dacă EMINESCU era rus, astăzi era Țar.
Dar EMINESCU a rămas sămânța vie a neamului românesc, când ,,DUMNEZEUL GENIULUI L-A SORBIT DIN POPOR CUM SOARBE SOARELE UN NOUR DE AUR DIN MAREA DE AMAR „
Din tipul alocat pentru conducerea evevenimentului, domnul Dumitru Buțoi mi-a alocat căteva minute in plus, puțin peste poate, preț cât o poezie, ca un strop de rouă, pentru a vorbi și în versuri despre Sărbătoritul zilei ,ca orice secundă din care rămâne ecoul:
Căci glasul tău e Înviere, a cerului ce- ți face nunta, tu ai sfințit cu-a ta durere și Mănăstirea de la Putna
Ai adunat din codri oaste, din versuri și din jurământ, cu-n vis făcând un legământ
Al nemuririi ȚĂRII noastre !
Tu-ai învățat pe prispa casei, și fără dascăli, fără vraci, și ai primit înțelepciunea, și de la Zeii noștri daci
Și pe Raluca, din frați foști, ce s-a născut în noaptea sorții, nu ai ajuns să îi cunoști, nici ziua nașterii și-a morții!
Tu te-ai născut ca să treci cartea, ce-i scrisă-n stele de frumos, si-apoi să calci în versuri moartea, asemenea unui H R I S T O S !