Doar poezia ca stare de spirit și terapie a sufletului ne mai poate salva din prea îndelungata contemplare a singurătății!
– Soției mele Lidia –
A venit toamna iubito
Fără tine în somnul meu se face iar răcoare
Îmbrățișează-mă să nu mă tem
De spaima și de gerul nopților polare
Din care înfiorat și trist și astăzi te mai chem!
A venit toamna iubito
Fără tine, singurătăți de fluturi îmi dau târcoale
Și cotropit de gânduri nu mai știu când e zi ori noapte
Și simt cum cerul se prăvale
Și îngerii cum plâng la marginea pădurilor de șoapte!
A venit toamna iubito
Ca o diligență de seară, plină de iluzii și insomnii
și-nzăpezit de stele și mângâiat de ploi
Te-aștept în casa de la țară să vii și tu nu vii
În templul poeziei mele o veșnicie să fim doar amândoi!
P.S. 4 octombrie, prima aniversare singur în singurătate
Cotropit de gânduri mi-ascult inima cum bate
Bat, bate n-ar mai bate într-un piept asaltat ca o cetate!
Dumitru Buțoi