Albul absolut
Într-o lume-n care lupii piei de oaie și-au făcut
Eu visez să scriu poeme despre albul absolut,
Urme de seringi și vise-n colț de stradă se preling,
Eu, boem, mai scriu poeme (și cu ele vreau să-nving?)
Din țărână iese sânge, bat războaie reci la porți,
Plâng icoanele-n biserici, sfinții tac de parcă-s morți…
Numai gândul meu nu tace, scrie stihuri pe pereți
Într-o lume înțelesă-n rime numai de poeți.
Tomberoanele sunt pline, cărți și visuri le-au umplut,
Lupii-și văd cuminți de treabă, „ce mai este de vândut?”,
Mintea mea rămâne surdă, de-ntuneric nu m-ating,
Îndrăznesc să scriu poeme și cu ele vreau să-nving.
Mirela Cocheci – poezie
